Dezgroapă-mă prin zorii dimineţii Când vântul va înceta să mă mai bată, Vei fi pătruns mai mult ca niciodată De gânduri ce ţintesc spre culmea vieţii. Pătrunde-mă prin rândurile acerbe Ce-mi înconjoară sufletul de ceară, Străpunge zidul ce mă înconjoară Înţepenit pe-al gândurilor stepe. I-posibil ca în goana-ţi orbitoare Să te izbeşti de măşti căzute în pripă, Purtat însă de-a visului aripă Nu te opri în voci asurzitoare! Şi rupe cu-a ta mână lanţuri grele Ce leagă în mii de noduri gânduri albe Menite sa te-aducă mai aproape Prin nori de fum de gândurile mele Dar tu rămâi prin zone pustiite Şi-n tot ce faci pui viselor hotar De-ai fi gândit măcar o clipă doar La ceea ce-i acum în a mea minte! Doar gânduri ce ţintesc spre culmea vieţii Ce te-or pătrunde în vis ca niciodată Când vântul va-nceta să mă mai bată Dezgroapă-mă prin zorii dimineţii!
sâmbătă, 31 mai 2025