Castele mii din lumea-ntreagă, A basmelor fără sfârşit, Palate mari sub bolta largă, De nu se ştie-a lor ivit, Înalţă turnuri luminate Spre soarele strălucitor Sau îşi aşază peste noapte, A stelelor superb decor. Regine, regi şi-a lor prinţese, Minuni de prinţi namaivăzuţi, Chemaţi, fiind, cu toţi la mese, Gonesc pe armăsarii iuţi. Ei vor s-ajungă mai degrabă La curtea unui împărat Cu plete lungi şi cu o barbă, Ce i se-ntinde prin regat. Bătrânul mag cunoaşte veşti Primite chiar de la un sol, Care-a umblat printre poveşti, Călătorind pe-aripi de stol. El spune că peste Pământ, Având privirea ca de vis Şi gura murmurând un cânt, Ce nu se-aude-n paradis, Găseşti un chip nevinovat, Purtând cosiţe aurii, Cu ochi de înger nestemat, Fără pereche-ntre copii. - Dar cum o cheamă, vrem şi noi Să o cunoaştem, să o ştim Strigar-a basmelor eroi, - Prinţes-am vrea să o numim - Atunci, aflaţi cu toţii-acum, Precum şi eu am auzit, Fetiţa chiar este pe drum, De nu cumva a şi sosit. Ce sărbătoare, ce festin, A fost ca niciodată, Se anunţară că mai vin Şi zânele, îndată. Şi cavaleri neînfricaţi Sau vietăţi, o mie, Ba chiar şi-o ceată de piraţi, Cu toţii-au vrut să-i fie, Un nume dat de împăraţi: Prinţesa Aurie.
sâmbătă, 31 mai 2025