PRINTRE GÂNDURI CELESTE În odaia poemului ploaia se rotunjeşte până la frig, cerul adus lângă silabă din ore apoase s-adapă, fructul zilei stă să cadă peste nopţi tăiate-n sare mireasa de insomnie legănând iluzii coapte. Peste tot şi peste toate într-un jilţ de întrebare stă poetul boltit de singurătate cu tâmpla tăindu-şi zare în memoria cuvântului, ca un astru de răcoare pentru pământul încins de păsări. În odaia poemului printre ganduri celeste veşnicia se numeşte Eminescu !
sâmbătă, 31 mai 2025