Sub pleoapa serii îmi adun cuvântul Să am cu cine înnădi taifas. Între cuvinte-mi freamătă pământul Să nu pricep din el cât a rămas. Din uşă-n uşă bat, printre destine, Să aflu drum, din Carte a-mi citi... Aici parc-aş fi eu... Dincolo cine Îmi luminează marginea de zi? Complice-mi sunt, cât mă îndeamnă şoapta Descătuşată, darnic, dintre foi. Mă oglindesc spre stânga-n cel din dreapta, Dar oare cum ajuns-am să fim Noi? Silabele se leagă de cuvinte, Ca strugurii de vrejul lor amar, Prin Toamna care-aleargă înainte... Cât, zici, c-a mai rămas din Călindar? (Din vol.: De la Anna la Caiafa)
sâmbătă, 31 mai 2025