îmi voi permite într-o zi să mor ca şi cum n-aş fi trăit niciodată într-un univers construit din versuri unde pot trăi fără împărtăşanie căci pâinea din mine nu dospeşte nici sângele nu umple fântânile cerului doar o lumină cu marginile zimţate se agaţă după gâtul infinitului ca un cordon omblilcal legând începutul de sfârşit din puncte de vedere diferite din drepte fără origine mărginite la capete de iubire mă voi naşte ca un copil curcubeu printre stâncile colţuroase crescute în venele tale şi ca un fluture de o zi vei îngădui să trăiesc în tine ca şi cum moartea nu ar exista
sâmbătă, 31 mai 2025