Privelişte de Seară O, Soare maiestuos şi dulce în apus de soare, Pe cer în seara aceasta eşti atât de minunat! Magnifică-i privirea ta cu faţa-n aur lucitoare, Aşa cum Domnul Sfânt, măreţ te-a-ncununat În ziua ce-a fost hotărâtă, când ai fost creat! Tu-ncet şi lapidar sublim cobori înspre amurg Ducând către-asfinţit lumina revărsată, clară, Şi clipele superbe, ce ele-n susur dulce curg, Sunt clipe de extaz, având o frumuseţe rară Pe cerul cel multicolor, cu lumina refractară! Privind spre cer, la stelele care sclipind apar, Şi ele-s mii, şi zeci de mii, spre contemplare, Văd cum preamăresc tacit fără cuvinte, clar, Pe Cel ce-un rost le-a pus, în sorţi la fiecare Când la viaţă le-a adus în voinţa-I creatoare. Ele-şi parcurg, traiectoriile lor, nestingherit Prin Universul cel sublim, presărat de galaxii, Spre slava Celui, ce prin puterea-I le-a zidit Şi stau în spaţiul lor...cel rânduit din veşnicii Mărturisind, cu-a lor prezenţă, -n sclipiri vii. Cât e de frumoasă noaptea-n zorii dimineţii, Când reapari tu Soare, la orizont, în răsărit! Cu tine-ncepe, să pulseze tainic fluxul vieţii, Când calea îţi parcurgi, asa cum El a plănuit Complet să fie Universul, în mod desăvârşit. Luminător al zilei, supra-numit: ,, cel mare,’’ Despărţitor al zilei albe, de negrul întuneric, Tu glorie şi slavă dai, prin veşnica iluminare, Lui Dumnezeu, în drumul tău aprins, feeric Arătând că în etern ai rămas constant eteric. Stăpânitor al zilei din foc tu îţi reverşi lumina Ce face ca să crească, sămânţa pusă în glie; Când vine noaptea, peste tot întinzi cortina Şi pe cer răsare Luna, regina nopţii-n poezie Care stârneşte-n suflete, prilejuri de bucurie. Luminător de-argint, ea-şi deapană călătoria Pe bolta cerului, cu stele mii, scânteietoare, Împrăstiind, cu razele-i de-argint monotonia Tumultului resfrânt, produs al razelor solare O privelişte care mişcă impulsuri de cugetare. Guvernatori, orânduiţi pe veci de Dumnezeu, Pe cer ca nişte martori care să marcheze clar, Şi vremile şi zilele,...şi anii vieţii, scurşi mereu, Voi demonstraţi astfel, aportul vostru solitar Pentru omul rânduit sub semnul de curcubeu! Voi spuneţi tandru, şi mărturisiţi fără cuvinte, Dela o zi la alta iar despre Puterea Creatoare, Despre Iubirea Sa, exprimată în rosturi sfinte, Din veşnicii în veşnicii, fără umbră de mutare Căci în planurile Sale, un loc va dat la fiecare! Flavius Laurian Duverna 19 februarie 2007
sâmbătă, 31 mai 2025