Natura a-mpodobit un pin cu ivorii zăpezi; Doar pașii lupilor flămânzi se cern tăcuți și suri; Privesc din patul răvășit profilu-ți fin - pictezi, c-obrazul supt și părul cârlionț pe ochi, păduri. Pe pânza inului așterni nesomn - penel de zori - și parcă, dezbrăcată,-mi pari sculptură de Rodin, o danaidă-n marmură, crepuscul de fiori, cu forme tari, reverberând frumosul trup elen. În șemineu încă mai ard incandescenți stejari și limbile de foc vulgar îți ling sălbatici nuri; Înmuguresc pe-albastrul geam dragoni imaginari, iar tu, iubito, peste piei de urs, pictezi păduri.