Privesc cerul și e liniște-n amurg, Iar soarele se vede-n oglinda unei ape, M-apropii de lac cât mai aproape, Ș-ascult în tăcere izvoarele cum curg. Privesc splendoarea, dar soarele a adormit, Apoi ascult păsări cu simfonii ambientale, Ce vin din cele patru puncte cardinale, Iar eu înregistrez și ţi le trimit. Eu intru din nou în melancolii, Iar brazii-şi leagănă crengile din păcate, Florile-și închid petalele înmiresmate Și vântul bate într-un dans de veselii. În lumina lunii se vede-un nor înaripat, Ce cuprinde cerul fără teamă, Se-aude-n depărtare ceva ce vrea să geamă, Plângând iubirea-n lung şi-n lat. Și noaptea a trecut c-un gând ce-a mai rămas, C-o liniște-n sufletul nou de primăvară, Ș-apoi vine albastru pur și ne-nfăşoară, Ș-ajung la casa veche cu ultimul pas.
sâmbătă, 31 mai 2025