Priveşte cerul

- S-a sinucis secunda ce separă
Prea multă iarnă de prea mult mister
Şi între noi o altă primăvară
’Și-nalță rugăciunea către cer...

Cât de departe poţi s-ajungi cu gândul
Sau unde reuşeşti să faci popas?
Pe-un ultim vers pe care murmurându-l
Vei şti că între noi mai e un pas.

Priveşte cerul, spune-i că iubirea
Mai şchiopătează între ieri şi azi,
Dar să-i promiţi că mâine fericirea
Se va scălda în ochii tăi nomazi.

- O altă zi când dulce, când amară,
Mă ține-ncătușat, prizonier,
În gândul meu e iarăşi primăvară
Şi-ți voi trimite flori prin curier.

Sunt mai aproape-acum ca niciodată,
Azi umplu golul ultimului pas,
De-o să deschizi fereastra ferecată
Al cerului divin iconostas

Va invada odaia ta cu soare,
Iar eu voi fi acolo, dezertor
Din temniţa destinului... Culoare
O să-ţi aduc să ştii că mi-a fost dor.

Liliana Trif &amp; Ioan Grigoraș