Am ridicat un colț de cer și am văzut cum se târăște spre casă o umbră îngândurată și apăsată de gânduri. Târăște după ea idei... idei ce-i pluteau în minte ca șuvoaie de fluviu. Din cuvinte s-a născut un vas frumos lansat pe oceanul cunoașterii; în adâncuri căuta cheia întrebărilor ce-l făceau euforic. Vorbele rațiunii se scurg ca apa în nisip sunt încăpățânate...îi fac viața irespirabilă. Pătrunde Nietzsche în poemul încercat și-i șoptește suav: Nu ești nimic, dar vei deveni. Un om mergea spre casă obsedat de măreție, dar umbra lui a sfârșit pe tărâmul nebuniei.
sâmbătă, 31 mai 2025