Dragul meu pierdut în vise… Cu ferestrele deschise Spre un cer plin de văpaia Lunii care ţine ploaia Mai departe de-al tău suflet Ca să nu audă tunet Sau a ploii aspru urlet În furtuna dintr-o lume Ce-i bolnavă şi cu spume, Îndrăznesc în somn aţi spune: “Vrei să vii pe-aripi de vis În frumosul paradis Ce ţi l-am creat cu gândul Şi l-am aşezat în rândul Minunatelor mistere Ce străbat Pământu-n ere? Vino-n lumea poeziei Şi aici pe sub un tei, Plin de flori şi de parfum Ne-om croi spre stele drum, Întinzând aripi albastre Către cerul plin de astre Vom zbura prin Univers Şi din gură, vers cu vers, Într-un susur de izvor, Poezia mea de dor Se va revărsa spre tine… Nu-i aşa că-ţi este bine Sus, în cer, când eşti cu mine?” Un sărut să-ţi dau îmi vine… Sigur eşti în lumea mea! Eu privesc acum o stea Şi în noapte, pe hârtie, Mai aştern o poezie!
sâmbătă, 31 mai 2025