Privești, din cer, cu-aceeași măreție, în sufletele celor ce-ți oferă ofrande-n bucuria efemeră pe care-o vor mai lungă să le fie. Găsești, ascunsă-acolo, și tristețe ce își așteaptă rândul să se-arate, căci bucuria-i scurtă, ea nu poate să le ofere, veșnic, frumusețe. Doar tu o ai, în marea ta lumină, venit din timpuri prea demult apuse, din veșnicii uitate sau distruse. Privești, de sus, la marea ta grădină și ți-ai dori ca noaptea să nu vină în sufletele ce ți-au fost supuse.
sâmbătă, 31 mai 2025