privirile ei ce se împrăştiau în fiecare colţ al lumii făcând din fiecare floare o întreagă floră pentru un munte ce nu a gustat din mireasma unei flori adolescente şi din firul de iarbă călcat nepăsător de fiecare călător făcea un alt fir de iarbă, atât de strălucitor că uneori aveai impresia că este o rază ruptă din coastele soarelui privirile ei, ah, o baltă a uitării o baie în care îmi scald toată vanitatea tot veninul animalic prelins pe tâmplele mele privirile ei bătute-n cuie, tablouri fără chipuri fără vreun peisaj pitoresc care să te facă să-l admiri ci doar priviri candide, rupte dintr-un rai necunoscut în care puteai doar muri, pe crucea mirifică a privirilor în care te scăldai cu tot păcatul tău