Privirile noastre Suntem prinși în iubire cu lanțuri din vise, încă de-atunci, din anii aceia arizi, de când grădina din noi încă nu înflorise, iar noi ne priveam, misterioși și timizi! În ochii tăi verzi eu vedeam amintirea a ceva de demult, de când eram nenăscuți, mă speria că simțeam cum înflorește iubirea și doar ne priveam, misterioși și tăcuți! În ochi tăi verzi vedeam și umbre fugare, când privindu-mă doar, te întristai uneori, credeai că nu știu că iubirea te doare, și doar ne priveam, misterioși, temători! Și anii s-au scurs în același ocean și noi ne-am mutat în grădina cu flori, care nu înflorise pe când noi ne doream și acum ne privim și mai mult, iubitori!
sâmbătă, 31 mai 2025