Prizonieră

M-ascunzi timid în buzunarul minţii
şi-n haina cu trei nasturi retrograzi.
Eu evadez prin ridurile frunţii,
Când tu începi să fumegi şi să arzi.
Mă ţii prizonieră într-un tiv
cam destrămat, cu indecente toane,
Să te iubesc, dar nu mai am motiv,
Deşi de tine încă-mi este foame.
Şi mă hrăneşti cu vise de-arlechini,
Din candelabre lipsă-n dormitor.
Dar eu poftesc la cine de rechini,
Stropite cu vin roşu şi lichior.
La miezul nopţii mă strecor în tine,
Să mă revărs prin porii-ncercănaţi.
Şi-ţi măzgălesc metafora cu rime,
Când zorii ne surprind încarceraţi.