Mă scurg ușor prin anii vieții Și-n vraja lor mă pierd ades. Ce-au fost cândva ai tinereții Și-acuma sunt de ne-nțeles. - M-a doborât, în timp, regretul! (și dragostea ... cu a lor har). Însă acuma chiar destinul Mă scoate din al său tipar. Din seva fiecărui an Eu am ales numai ce-i bun. Constat acum că niciun ban Nu-i de ajuns să mă răzbun. S-a prins de mine bogăție Răbdarea dar și bunătatea. De-aceea totuși pe vecie Ea m-a găsit ... singurătatea. Îi port în suflet ca icoană - Știu că-ntr-o zi s-or libera. Și le voi spune cu dojeană ”- Cândva ați fost în viața mea !”. Chiar dacă anii au trecut (și tâmplele sunt argintii). Pot spune că eu am știut Ce sunt tristeți și bucurii. Acuma chiar toți anii vieții De i-aș mai pune la un loc. Cu-aceea ce-s ai tinereții Eu nu m-am întâlnit deloc. Din seva fiecărui an (aleg acum o altă eră). În care nu-i nevoie de vreun ban Că ei mă țin ... prizonieră. Brăila, septembrie 2017