eclipsându-l pe Chopin din urechile mele dar lasă-mă să îţi spun despre acel necunoscut dinlăuntrul meu care s-a născut fără să îmi ceară voie din uterul cerebral şi fără să ştiu a crescut atât de mult încât m-a azvârlit afară din mine pentru a te putea îmbrățișa în locul meu săruta în lipsa mea pe când eu am rămas rătăcit în deşertul minții tu nici nu știi cu cine împarți eternitatea traversezi fericirea la braț cu un farsor și mă tem că nici nu vei afla vreodată că nu mai exist e prea târziu să-ți revendic sufletul iubito dar uneori îți voi colinda visele și te voi ține de mână când în fața oglinzii te vei întreba pe cine iubești