De ce n-aveți gândirea luminată și suferiți cu toți de-o boală grea considerând că dreapta judecată nu se aplică la persoana mea? Nu am cerut o funcție înaltă să ma înclei de-al tronului catran, De ce vă sunt în suflete o haltă la care poposiți fără program? De ce vă erijați în crematorii arzând proiecte ce străine vi-s, crezând c-ați devenit judecătorii ce hotărăsc dreptatea în parvis? Nu am dorit a voastră epopee în negrul conștiintei patrulând Eu îmi trăiesc interna odisee pe valuri de legendă navigând. De ce-mi fixați parâme de furie de prova unui gând atât de cert? Nu îmi doresc să am în farfurie Fărâme de robie la desert. Nu voi lupta pentru o falsă stemă, pentru averi n-oi deveni soldat. De ce gândiți că sunt o contratemă de mă feresc de-al vostru abcedat? Eu înțeleg a voastră stăruință să prindeți în urechi rostogoliri de conturi în a lumii trebuință, Dar eu ascult a’ inimii simțiri. Nu am țintit ca banul să îmi fie Drept unic țel, o viață fără rost. Eu am ales să cred că-n poezie Voi regăsi averii adăpost. Nu vom pulsa spre-aceleași idealuri E o eternitate între noi Voi vreți averi, eu adumbriri de lauri De ce porniți cu versul un război? V-ați pus pe frunte fadă diademă și stăpiniți al banului regat Dar crezul meu n-o să vă fie trenă Își va urma parcursul renegat.
sâmbătă, 31 mai 2025