În suflet aleargă arcușuri vibrante să mângâie tainic o strună de dor, să lege prin cântec internele cuante, iar ritmul să-ți fie galant ursitor. Pe scara urechii mi-așez anii vieții și-i rog ca să cânte ce au învățat, Dar corul răsună afon ca atleții ce-și dau răsuflarea c-un ultim oftat. Le cer să-și culeagă din viață splendoarea, să simtă prin vene al dragostei ton, cum notele calde înlătură boarea ce-n apele vieții ne-a fost un devon. În palme culeg crâmpeie de doină născute din apa izvorului tău să-mi curăț trecutul de-a temerii moină ce-n anii din urmă mi-a fost sămădău. Iar azi, poți să-i vezi că-s plini de lumină, că-n vene le curge noian de-amintiri. Ramân ei actorii atinși de patină cu roluri jucate și prinse-n trăiri. Lumină de stele culeg de pe creste, În ochi îi aștern candid portativ și-o rog ca să-ți cânte a inimii veste pe-un ritm fără seamă, c-un ton volitiv. Se-aude în ceruri celestă chemare- sunt note legate în cântec domol, E-a inimii vrere și-a ei proclamare că-ți pun din iubire, pe deget, atol.
sâmbătă, 31 mai 2025