Vultur din geneza lumii Lasa-mi-l pe Prometeu, Te stârnesc din cer nebunii Care sângerează-n eu. Nu mai soarbe stropi de viaţă Zdrobind inimi de atom, Stinge fulgerul şi-nghiaţă Vrajba dintre cer şi om. Şi te-ntoarnă şi îl lasă Prins pe stânca din înalt, Ia-ţi şi moartea cea cu coasă, Îţi ajunge! Gata! Halt! Astăzi voi fi un Heracle Săgetându-te în zbor, Vreau o lume fără racle, Printre noi să îl cobor. Am să-ncerc descătuşarea Sufletului sfâşiat, Şi-am să-i schimb înfăţişarea Într-un zâmbet mâniat, Ce ne-aduce foc în gânduri Ca pe zei să-i fugărim, Să-i aliniem pe rânduri, Sau să îi călugărim. Iar cu el şi jar în sânge Să ţâşnim ca un izvor, Să băgăm răul ce strânge După uşi fără zăvor.
sâmbătă, 31 mai 2025