Prǎbuşindu-te în tine

Inima cu douǎ feţe
Izgoneşte, 
Cu mǎsurǎ,
Echivocul unei lacrimi
Ce se plimbǎ 
În trǎsurǎ,
Armonii sfâşietoare
Stǎpânesc faţa
Bolnavǎ
De orgoliul filantropic
Cumpǎrat pe o carboavǎ.
Mǎreţia revelatǎ,
Lângǎ presimţire,
E lipsitǎ de substanţǎ
Într-un dacǎ
Prea subţire.
O privire curioasǎ
De femeie
Cu mister
Zdrenţuieşte margini dure
De sǎrut
Plin cu eter.
Prǎbuşindu-te în tine,
Aduci clipei
Un omagiu
Melancolic, plin de sine,
Retrǎit ca un adagiu.