el trăia într-un glob de sticlă îşi punea întrebări încrucişate şi privea în sine mult mai mult decât spre univers oricum gândea neutru că tot ce e în afară poate găsi înăuntru arareori şi-ar fi dorit să mângâie pe creştet câte o perseidă tristă să fisureze puţin autoexilarea sa dar odată cu stelele i-ar fi ajuns în minte câte ceva din răutatea lumii şi nu voia asta ea traversa viaţa pe roşu într-un mileniu circulat infernal legată la ochi dezlegată la inimă cu o singură frică în sufletu-i roată să nu-i cadă din palme-n uitare globul de sticlă singura ei punte cu eternitatea
miercuri, 16 iulie 2025