Cerul cerne un puf alb de zăpadă, E peste tot, dar de pe streașina casei începe să cadă Splendoarea iernii se-aprinde la noi iară, E frig, dar iubirea de stele vine acum spre seară. Văzduhu-i plin de liniște și farmec, Că cerul necuprins e foarte darnic, Peisajul din zare e-ncântător, Bucuria iernii i-a tuturor. Pe cer au pornit s-alerge norii, Iar mai în vale se-aude-un zumzet de izvoare Și de pe deal se văd vaporii, Înălțându-se-n văzduh pe când soarele răsare. E alb, e pur chiar și la munte, Ușor se-ntunecă cerul c-o nouă ninsoare, Iar casele le vezi ca niște palate Și urlă departe-un lup în disperare. În zarea luminată vezi fulgii ce se-alintă, E liniștea din seară, dar n-ai voie afară, E iarnă încă, frigul nu știe să mintă, Dar în casă, tu ești tot ce mă-nconjoară.
sâmbătă, 31 mai 2025