miscarea pleoapelor tale imi dezvaluie orice fixare anormala a unui punct imaginar. ma pun in pielea punctului imaginar si imi pare ca ma doare sa imbrac pe fiecare bucata din mine vesmintele unui peisaj care se tot schimba de la o frica a ta la alta. uneori, punctul imaginar pe care il fixezi sunt eu insami, sunt punctul pe care il fixezi si sunt in acelasi timp focarul de frici din spatele lui. sunt expresia grijilor tale si un reper oarecare de care privirea ta se agata, nevazandu-ma, doar plimbandu-ma in mintea ta de la o frica la alta, cu un ochi sau celalalt, miscandu-ti pleopele, fixandu-ma. sunt femeia imobilizata intr-un punct imaginar de pe un perete. sunt marmura alba. sunt un un poster. sunt al doilea punct de suspensie care insoteste orice exclamare a pleoapei care tresare. sunt in fiecare zi un semn, un punct trasat nevrotic, un punct care, analizat la microscop, poate fi virgula, poate fi ceas, poate fi un semn de intrebare, poate fi gura, poate fi nas, o lebada sau o femeie oarecare.
sâmbătă, 31 mai 2025