Pustiu târziu.... Te-așterni peste mine Ca o rouă Amăgitoare Și subțire... În nescrise lacrimi Mă plâng ție ca Unui prieten străin Care-mi vorbește În graiul său agil- În graiul acela De nedescris în Care îmi plăcea să Râd altădată, Să-mi cânt odele, Să iubesc mișcările Cuvintelor Ca-ntr-o epocă De glorie bolnavă... Spășită mi-e sentința Ca un cântec mut- Asurzit de propriul Absurd... Absurdă sunt și eu Ca un laitmotiv Pe care l-am Inventat cândva Într-o rătăcire de-a mea... Absurdă e toata lumea, Absurd e tot Normalul care ne Clintește, Ne amorțește, Ne dezrădăcineaza de noi, De libertatea de a fi, De zbor, de plâns, De slăbiciune, De iubire, De lumea aceea care e Nelume.. Pustiu târziu...
sâmbătă, 31 mai 2025