Acest pustiu ce ne îngroapă-n el, acest pustiu crescând din oră-n oră, acest pustiu curat ce ne devoră ca remuşcarea după un măcel. Acest pustiu cu dibla lui minoră, egal cu multe, cu nimic la fel, acest pustiu, cu-al cărui gust mă-nşel, că el ne e Sodomă şi Gomoră. Acest pustiu se iscăleşte moale pe pielea noastră ce l-a luminat, şi el rămâne scris ca un soldat în tatuajul tâmp al mâinii sale. Ci iată-n pragul ochiului ne bat firimituri de lume, colosale.
sâmbătă, 19 aprilie 2025