Pustnicul Bate cărările prin munţi murmurând şoptit o rugăciune, între cer și lume leagă mii de punţi și în orice lucru el vede o minune. În fundul peşterii şi-a făcut altar, acolo are crucea şi câteva icoane, lacrimile lui ce nu mai au hotar, îi udă pieptul prin hainele sărmane. A plecat de mult în pustnicie, să se hrănească doar cu Duhul Sfânt, timpul lui deja e-n veşnicie el e aici, dar nu-i de pe pământ! Cu barba albă mătură drumeagul, adus de spate de prea multe metanii tovarăşi buni i-au rămas toiagul și paşii lui, şiragul de grijanii. El nu se mai roagă pentru sine, prea multe nu mai are de cerut, aşteaptă doar sorocul când îi vine, să plece unde totul a-nceput! Îmi place Vezi mai multe reacţii
sâmbătă, 31 mai 2025