Și te iubeam frumos, rotund Oh, te-am chemat de-atâtea ori în gând În clinchet cristalin eu m-am ascuns Sunam la porți de nepătruns. Dar clinchetul de clopoțel s-a stins Când peste fruntea nopții iar a nins Și pletele ei înghețate-n vânt Franjuri făceau sufletul meu plăpând. O forță nevăzută a lipit Bucățile din sufletul lovit Și i-au pus aripi. I-au zis:"zbori!" Și-n loc de iarnă, la porți creșteau flori.
sâmbătă, 31 mai 2025