Pygmalion modern

Din gânduri întregită, imaginea precară
Parcă-i amestecată din pulbere şi ceară,
Dar în privirea tandră din ochii dragei tale
Se-ascund luciri blajine de stele arzătoare.

Gingaşa ei făptură te-mbie la păcate
Şi-nlănţuit pe veci de pletele-i roşcate
Te arde cu privirea, o, inocentă pradă,
Te laşi cuprins de vrajă, vuieşti ca o cascadă.

Prinzi firul Ariadnei din geana de lumină
Să zbori prin labirintul ascuns într-o retină,
Sorbind cu nepăsare din cupa-amară-a vieţii
Ofrandă pui iubirea pe-altarul  zeităţii.

Adânc, în creuzetul pornirilor nebune,
Materia se zbate în zloata de cărbune,
Dar cununat cu-'naltul din ochii dragei tale
I-ai zămislit un templu din cărămizi stelare.

Stăpân peste regatul celestei frumuseţi,
Umil, îngenunchezi sub ale ochilor săgeţi,
Încătuşat de patimi, rănit de fantezie,
Tu ai sculptat femeia în vers şi poezie.

În pana ta de aur cuvântul ce scânteie
Deschide universul prin mii de curcubeie
Ca împletind iubirea cu nemurirea toată
Pământul să respire cu cerul laolaltă.

Pe chipul cel vremelnic ai pus pecetea vie ,
Pygmalion modern, cu-atâta duioşie,
Şi-n magicul tău vers, lăcaş de strălucire,
Ai preamărit nu trupul, ci raiul din privire!

24.04.2016