Răbdarea românului

Răbdarea românului
...
Românu-i frate bun cu sărăcia,
Nu că ar vrea, dar nu are ce face,
Popii bogați i-au spus că veșnicia
Se ia răbdând și-apoi murind în pace!
...
La român răbdarea este al doilea eu
De aceea este un răbdător puternic
Și doarme liniștit, știind că Dumnezeu
A creat românul ca să rabde veșnic!
...
Nu-i popor în lume mai bun, mai răbdător,
Nici picat cu ceară n-ar mai ieși la luptă,
Iar dacă iese-n stradă-i așa, pentru decor,
Că e-nvățat să rabde în țara lui coruptă!
...
Românul trâmbițează că e urmaș de dac,
Că străbunul Țepeș trăgea dușmanii-n țeapă,
Însă azi prostia îl dă din groapă-n groapă
Și nu-și mai poate trage izmana pe arac!
...
S-a spus că veșnicia s-a născut la sat,
Cine-a spus vorba asta a avut dreptate,
Ce fericit e-acolo cel care-a răbdat
Știind că după moarte, rabdă pe săturate!
...
Cuminte din născare, evlavios din fire,
Românu-i o comoară, atât e de cucernic,
Dând popii ce-i mai bun, rabdă în neștire,
Ca răbdând acum, să rabde apoi veșnic!