Din trupul meu cândva vor prinde glas Atâtea chipuri pline de robie. Voi fi trăit privind întâiul pas, Pe care-l fac zâmbind pe-aceeași glie!? Vor fi stăpâni pe trupul meu ascuns, Sub umbra de măslin ce zace-n poartă? Acolo unde ploaia a pătruns Și m-a spălat de călduroasa soartă!? M-or aminti prin hore sau bătăi, Prin sărutări fierbinți furate-agale... De nopțile scăldate-n ochii tăi — Când te strigam cu patimă din vale. Sau nu le va păsa de-al lor bătrân, Iar gliei îi va pune foc de-ndată? Și vor uita că omul e stăpân, Pe mintea care-a sărăcit la poartă! Eu sper să moștenească gândul meu. Loialitatea nu cerșește milă! Pământul sfânt e dat de Dumnezeu, La fel ca și lumina din pupilă! Georgian Ionuț Zamfira 26.08.2021
sâmbătă, 31 mai 2025