Ce stai aşa, mamǎ-mare, Precum curca-n mǎrǎcine, Râde ploaia-n gura mare Şi de mine şi de tine. În acoperiş sunt gǎuri, Am noroc cǎ sunt mai rare, Râde ploaia-n gura mare Şi-i curg lacrimi râuri-râuri. Iau în mânǎ o cǎldare, Mopul rupt în rǎdǎcinǎ Şi privesc cu-ngrijorare Cum în curte şi grǎdinǎ Râde ploaia-n gura mare.