E viața asta zilnic hărăzită să ne împartă zahăr și venin. Îi zicem ”karma”, unii zic ”ursită”, iar scepticii mai folosesc ”destin”. Excepție nu face omenirea, se-mparte-n două: regi și noi veniți Dar ce criteriu-și face azi simțirea și-i investește pe cei parveniți? V-ați adunat în funcții neputința și ce trucaj e chinul arătat că voi munciți sacrificând ființa și regânditi idea de ”curat”! Cât de selectă e a voastră castă născută din alegeri fără cap, dar viața nu e jocul de canastă să-nșiruiți al vostru handicap. Nu acceptați gândirea luminată. Invidia vă este abcedat că lângă voi sunt oameni ce prin faptă nu au cerut prostiei comodat. Clamați în cor fără de-a face glume c-al vostru loc e meritul deplin a tot ce stiți, ce-i nevăzut de lume dar care, cu onoare, v-aparțin. V-ați așezat pe tronuri de legendă cu perne moi sub păcătos șezut și v-ați înscris în propria agendă o conduită demnă de barbut. Dar fiece secundă care trece o respirați cu teamă în bojoc că aerul schimbării e prea rece și va sufla un crivăț de pitroc. În perini va lovi cu îndârjire și, una câte una, vor cădea trădând o mogâldeață-n adormire ce de pe tron în neguri va cădea. Hulita voastră, fadă camarilă, murdară de păcatele lumești își va zidi din neguri rece grilă s-o apere de focuri îngerești. Nu vor mai fi modestele persoane ce-au îndurat cuvinte și jicniri să fie adăpost la reci frisoane ce în cătări le fi-veți noi țintiri. Acolo jos, a voastră adunare va fi un cor de oameni renegați ce vor căta spre propria scăpare să-și facă din prieteni, noi argați. Veți fi cuprinși de grea deconcentrare, Veți sfâșia pe cel alăturat drept jertfă la procesul de iertare a tot ce-ați fost și tot ce ați creat. N-o să pricepeți că vi-e soarta goală, că viața nu înseamnă parvenism ca tratamentul pentru a voastră boală nu e un hap la neolichelism. Într-un târziu o să pricepeți starea ce nu va fi balsam ci doar pelin. Cu disperare veți simți uitarea ce lumea vă va prinde-o în destin.
sâmbătă, 31 mai 2025