Rămâi cu noi

Luca 24:29
Ne naștem în durere și extaz
Nemernici, nevoiași, sărmani și goi,
Sorbind al mamei zâmbet lăcrimat
Dar primul strigat e „rămâi cu noi”.

Când printre flori de dalbe primaveri
Curtăm iubirea-n fragedul altoi,
Beția vieții-o tragem cu nesaț
Și uneori suflăm „rămâi cu noi”

În vara vieții, apriga vâltoare
Ne-aruncă diamante și gunoi,
Furați de timp, mai spunem cate-odată
Vre-un rar și disperat „rămâi cu noi”

Iar când sub greul anilor zvârlim
O ultima privire înapoi,
Un vis stingher ne prinde tot mai des
Șoptind înfrigurați „rămâi cu noi”

Rămâi cu noi căci soarele, pe-o dungă,
Răzleți ne trece-n seara de apoi;
De-aceea frânge colțul sfânt al pâinii
Și-n noaptea asta să rămâi cu noi.

(din volumul „Agățat între stele” - Daniel Ioniță - Editura Minerva, 2013)