Ramuri de durere Autor:Rolea Nicolae Somnoroasă noaptea vine peste ramuri de durere, Pe când vântul suflă rece prin izvoare de tăceri, Eu prin liniştea furtunii iau din slove mirt şi miere Să-mi adăp bătrânul suflet sub umbrela de poveri. N-am mimic cu nimeni astăzi, dar alerg prin poezie: Puşti ştrengar fără de grijă, vesel țopăind pe drum. Că ţi-s drag e o dilemă, dar ce dragă-mi eşti tu mie Când ridici din al meu suflet ciuturi pline de parfum. Mai privesc în jur oleacă şi-am văzut cum toţi confraţii Au crescut în prozodie, au alt farmec, alt mister, N-aş putea să sec oceane, n-aş putea să mut Carpaţii Dar eu simt că port pe aripi cioburi vesele de cer. Mă găseşti prin crizanteme. Ard, şi-n Nai-ul enigmatic Versul meu poartă pecetea bisturiului pe cord, Dar rămân la fel de rece ca vulcanul viu, sălbatec, Sau fierbinte ca şi gheaţa din banchiza de la Nord. Dar mi-e dragă viaţa, dragă, ca cireaşa timpurie Ce se coace prin lumină la sfârşitul lunii Mai, Că ţi-s drag e o dilemă, dar ce draga-mi eşti tu mie, Muza mea cu ochii albaştrii şi cu braţele de Rai. Azi mi-am aşezat destinul, chiar şi mugurii şi crinii Doar la tine-n bătătură în altarul cifrei Doi. În genunchi îţi cer, iubito, n-asculta ce zic străinii Care vor să pună-n scenă o Golgota pentru Noi. Muză veselă și tristă, eu nu vreau, în voia sorții, Să mă lași în gerul aprig ca pe-un miel abia fătat. Pot sorbi ca și Socrate voluptatea rece-a morții, Dar nu vreau să mă sacrifici cât am sufletul curat! *** RĂSPUNS ÎN DO MAJOR DE LA DURERE GENEZICĂ Când între tine și tine din andreaua vremii scapă un ochi de humă Gerra Orivera ca-ntr-un descântec din urzeala minții păgână ies în dans de fluturi și-o mare în refluxuri citadine în glezna dimineții îmi este pașaport mareele îmi curg din plete când umbra ta mi se așază pelerină pe umerii mustind de stele rebele și ghidușe în poala neodihnei varsă știri de ultimă oră despre revolta licuricilor din piele și armistițiul semințelor un soare blând îți cos de-o gaică efemeră staminelor de lut polen de nemurire să le fecundeze cordul un puls de zeu ridică glezna de pe ceruri mult mai înalt să se respire omul și-n întrupări multiple divinul să învețe în filigran să-și acordeze dorul cum să nu știm acasă doar acasă un singur ochi încape totul tu simți fără vedere taina corolelor sultană făr' de pereche aprind inima abisului și deschid haremul astrelor orgii de alb e fiecare sunet vibrează corzi de ventricol la vioara vieții când ne cântă partitura magul ce deține taina tuturora unul vălurit în toate așază meticulos oglinzile doar prăbușindu-se dominoul ființării trasează în sânge meridiane înălțării fii liniștit tu milostivul care i-ai făcut pat lui iuda între polii arterelor tale nu există greșeală când totul se plătește cinstit o pupă îți va primi oasele pe care nici o răstignire nu le-a murdărit am o singură certitudine n-am să sar de pe stâncă în tatuajul nimănuia nu militez contra trotuarelor înțeleg urletul omului prins între dale tu întinzi brațul poemului ca o scară pe strălucire se urcă doar cu tălpile goale și din suflet curat mierea se-adună în fagurul lumii și se bea în smerenii de seară în fața neantului drumuri dezlegate închiderea-n coduri de mlaștină sau lavă este opțiunea fiecăruia cum să-ți extrag dintre vertebre vulturul drag poet când tu despici și cerni fără odihnă deşert şi frig prin amorţite şi străine chipuri și templul tău surpă-n uitare armătura coastei iubirii în cine trăiești când amnezic venele-ți fumegi și candela arde în scrâșnet absența ventuzele cărnii nu prind nici un os între tine și coloana de cer pe care ne urci înflorit c-un surâs și-o orchestră de greieri alte trupuri pot tropăi cu minuni pe aleile tale doar sub contract de prezență unde te ești când te-ascunzi sub iluzii iar eu atenă cu armura scrijelită-n insomnii acide și-o bufniță graseindu-mi consoanele humei pe înțelesul furnicilor pescuiesc găuri din șuvoiul vremii să fac năvodului un nod înghit rebeliunile oarbe împăturesc alchimic colții dragonului în mușchi de tandrețe sparg cifrul inspirului unic părintele tânjește să fulgere cu vedere pleoapa destinului înainte de necesara scrumire în răspântii mișună spaime trădări eroisme de paradă survol de inimii între apocalipse de iarbă ne-am mai rămas doar nouă ostatici benevoli gordienelor din spovedanii sosiile noastre celeste sparg crusta târziului clipei joacă poker la cazinoul luminii un înger poznaș ține miza dumnezeu face cărțile cu mâinile tuturora
miercuri, 16 iulie 2025