Mândrele dealuri de topaz Ale tinereţii pe care am urcat Şi noi, îţi aminteşti? Parcurile dezfrunzite şi imaculate Incercarea de a fi noi înşine. Ramurile magnoliei sub învelişul Cărora n-ai ghicit floarea. Drumul la întâmplare prin oraşul Abia ieşit de sub febrele iernii. Toate s-au adunat în clocotul sângelui Nostru stigmatizat de durere. Orice am fi căutat n-am fi găsit. Era totul în noi, numai de-am fi ştiut. Tu nu ai simţit fiorul cald Al primei noastre atingeri. Ai venit în cercul dorinţelor mele Şi ţi-am devorat cuminţenia Ca un păianjen care demult Aştepta în plasa lui de mătase O gâză frumoasă şi nevinovată. Trebuia să ne iubim Precum vâscul cu arborele: Tu să-mi dai mie putere Şi eu să te pot învinge.
sâmbătă, 31 mai 2025