Ieri te iubeam cu o dureroasă fericire, azi, blândă tristeţe… Înmugureşte plecarea sub paşi, vara de noi e tot mai pustie şi verdele… verdele nu-mi mai respiră pe tâmple. La intersecţia dintre vis şi realitate, se zbate o iubire ce niciodată nu a fost deplin a noastră, îndulceşte amarul în inima legănată de o lacrimă nepereche, strecurată în acea parte din tine sau din mine unde datul nu ne este să intrăm amândoi. Resemnaţi, ţesem pânza însingurării din regrete ce încă trăiesc în sufletul aplecat spre neunde.