Te-am căutat mult timp, prin fiecare, - Și te-am aflat, ședeai pitită-n mine! De-atuncea, cu o mare încântare, Am învățat să am grijă de tine. Lacrima mea-ți deschide univers, În care sufletul mi-e disponibil. Să împărțim de-acum același sens, Și să simțim că suntem intangibili. Mi-s ochii stele vii pe cerul vieții, Lucind în noapte, drumul să-l găsești. Spre inima ce-n roua dimineții, Apune din luminile cerești. Eu le dau voie, ca să limpezească, (cu lacrima ... un suflet prăfuit). Ce a-nvățat din nou ca să iubească, De astă dată într-un mod vădit. - Privirea mea?! Demult emană raze! Pe care, dinadins, n-o să dorească. Să pună, prea devreme, niște baze, Pe care, mai apoi, să le urască. Azi îți trimit cuvântul plin de șoapte, (un mesager al dragostei ce-ți port). - Să tot îmbie visele de noapte! Ca vieții noastre să-i facă raport. Brăila, iulie 2017
sâmbătă, 31 mai 2025