noapte de noapte prin hornurile caselor răsuflă zumzetul vieţii cu ochii închişi mi-am aşezat sufletul în palma destinului fără să mă tângui fără să mă plâng viaţa trece peste noi cu faţa muşcată de ger şi inimă bună trec în revistă amintirea vremurilor în care pe o vreme ca asta cu obrajii îmbujoraţi printre troieni modelam oameni albi din zăpadă.