noapte, nu-mi ascunde somnul din brațele înnodate de vise și nu-mi trimite gândul, ca pe un copil orfan la răscrucile cerului, spulberându-mi trăirea ca vântul colbul în vârtejurile amiezilor fierbinți - cu ramuri răsfirat-aplecate ca un salut din curțile regale te aștept să vii, fără urme de pași, ca o negură pe luncă; să te acopăr sub coroana întinsă cu un evantai înflorat din mâna unei prințese, să inspirăm mireasma ierbii și a florilor de câmp îmbălsămate în licoarea dimineții… - vântu-mi șuieră în frunze doina, să-mi mângâie încrestările de iatagane ale vremurilor de pe o platoșă medievală -
sâmbătă, 31 mai 2025