Răsunet

Singură-s în camera prea goală,
Aşteptând ca noaptea să abdice,
Căutând speranţa într-o călimară,
Ce cuvintele încearc-a o dezice.

Câinii latră suferinţa în abis,
Ploaia cântă jalea în cadenţe,
Liniştea transpune tot ce-i vis
În realitatea ce-ndură pasenţe.

Îndoiala scurmă-n suflet 
Miez de certitudine,
Care balansează-n clipe
Viaţa ca o atitudine.