Pe fresca lumii plină de contraste Se-adună depărtările trucate, Nici vremurile foste-odată caste Nu mai au loc în jocuri cumpătate. Din amplele restricţii sorb tăcerea Ce se adună în jalnice păreri, In nori îmi pierd şi visul şi puterea Şi-n reverie, adorm pe primăveri. Din ochii stelelor curg pete roşii Însângerate, lăcrimând tristeţe, Din ursa-n care se ascund strămoşii Aş vrea să fur necontenit juneţe. In aşteptări mereu pândeşte clipa La colţul fericirilor batante, Am să-i deschid ca să alumg risipa Din rătăciri mereu revigorante. Şi-apoi prin luminişuri de pădure Pe unde fluturii încep să zboare Pe zânele ce mi-au fost interzise Am să le-alint cu sărutări din floare.
sâmbătă, 31 mai 2025