Rătăcirile nocturne Azi clipele curgând agale Ne duc tăcerile pe grui Când nopțile adorm egale Și zilele bat din călcâi. Iar rătăcirile nocturne Se scutură-n lacrima ta Cu timpurile taciturne Când clipa avea grija sa. Căci, clipa cu tristeți pe față A răsărit pentru apus Trecând prin bruma ei de viață Și-a rupt tăcerea și s-a dus. Dar a erupt cu luna nouă Și-a plâns o clipă-n casa mea, Iar soarele s-a scurs în rouă Pe raza viselor de nea. Pe rătăciri mai stau și-acuma Nestinse licăriri de dor, Iar pe iubirea mea stă bruma Ce s-a topit pentru decor. Perpetuă tăcerea asta S-a strâns în amintirea grea, Dar plâng si eu acum și basta Voi răsări mugur pe-o stea. Cu mâna goală voi culege Petalele vieții ușor Și pentru cine nu-nțelege Voi fi în visul său decor. Nemărginirea voi străpunge Cu aura în plin destin Atunci când lacrima de sânge În ochi de cer am să o țin. Și fug din vis cu rătăcirea Ce peste vise mi s-a-ntins Când încă mai purtam simțirea În sufletul iubirii stins. Dar astăzi, mai culeg o dată Din palma ta, trei sărutări, Și las în inima de fată; Iubirea noastră-n mii de stări.
sâmbătă, 31 mai 2025