Cu mii de braţe-ntinse, Dumnezeu, te rog în fiecare zi şi noapte şi norii îi cuprind în palme – eu, dar cuvintele îmi sunt deşarte. Să fur din rugăciunea celor sfinţi cuvinte bune şi neîntinate? – sunt pe lume atâţia oropsiţi, mi le cer să i le dau pe toate. Le-mpart la toţi, dar mie nu-mi ajung, fur din codru foşnetul de frunze, din nori de puf, fur ploile ce plâng, le sorb cu înfometate buze. Sunt pe lume atâţia oropsiţi, ei totu-mi cer acuma disperaţi, eu nu păstrez nimica de la sfinţi, cum nici cămaşa Domnul n-a păstrat. Şi azi vin să-Ţi fur din veşnicie – ruga cu netrebnice cuvinte, rătăcitor fulg de păpădie ce vântul îl duce înainte.
sâmbătă, 31 mai 2025