De vei trece printre gânduri şi vei adormi în rânduri, Aş alege din cuvinte Toate literele sfinte. Da, le-aş pune într-o frază, când afară desenează vântul, strecurat prin frunze, o tristeţe pe-a lor pe buze. Dac-ai trece peste lume ţi-aş lăsa un câmp, anume, cu flori albe de speranţă să te mângâie pe faţă, Iar cu şoapta lor, pe seară, ca un sunet de chitară, să-ţi aşeze peste vise trei petale de narcise, care au iubit în zori ochii tăi ca două flori. Legănat mă laşi să sufăr ca floarea albă de nufăr ce se-alintă între valuri rătăcite-n două maluri. Să te chem ar fi mai bine, dar dacă nu stai cu mine? Voi rămâne ca un soare care se ascunde-n mare să privesc spre cerul tău dăruit de Dumnezeu! Dac-ai trece şi ţi-aş spune că sunt floare fără nume, Oare m-ai iubi vreodată, Oare, ai deschide-o poartă? Dar mereu va fi un ,,oare" şi-ntre noi o depărtare! Eu cu gândul rătăcit, printre stele ce-au fugit, O să caut prin lumină Raza cerului divină!
sâmbătă, 31 mai 2025