Te-ai strecurat cu iscusinţă Prin straiul ruginiu de toamnă, Şi delicată ca o doamnă Ai cucerit a mea fiinţă. Mi-ai mângâiat uşor obrazul, Cu-o mână caldă, nevăzută, Şi ai făcut ca-ntr-o secundă Să uit tot răul şi necazul. Cuprins cu totul de mirare, Mă-ntreb: De ce prezenţa ta, Chiar trecătoare-n viaţa mea, Mă schimbă într-atât de tare? De ce atunci când norii, ceaţa, Te-mpiedică să ne-ntâlnim, Îţi simt absenţa ca pe-un chin Şi mi se pare ternă viaţa? Îţi mulţumesc pentru prezenţă Şi zilnic te aştept să vii, Gătită-n haine aurii Să faci o nouă reverenţă.
sâmbătă, 31 mai 2025