Orice durere cu timpul slăbeşte, Silind rǎzbunarea cu faţa-i plecată Să părăsească ce îndrăgeşte, Sugerând că totul se gată. În treacăt, exist pe pământ În forma ştiută, stăpân sau supus, Şi voi pleca, ca omul de rând, Să m-amestec cu Cele de Sus. Răzbunarea-i o armă mortală La care-apelezi cu inima strânsă, De nu, otrava-i devine fatală, Prinzându-ţi fiinţa în cursă.