unde-am vărsat călimara de-albastru inima-n mine zâmbeste si soarele vara orbeste sângele-n vine doi îngeri cu litere negre pe haine poeme grăbite cu verbe ce vor sa întrebe de ce adevărul ne minte nu-mi cere cuvinte frumoase la poartă îmi bate trecutul iar vântul îmi smulge din oase cu limbă de moarte cuvântul sunt clipa în care păcatul prin umbre respiră iluzii si-n groapa săpată de altul să cadă si cer si perfuzii nu-mi cere lumina din astre sunt farul lovit de furtună în mine blesteme se-adună când scriu cu raze albastre
sâmbătă, 31 mai 2025