Câți tâmpiți am vai în gând trădători ce-mi stau pe umeri n-ar încăpea pe pământ cu iarba de-ar fi să-i numeri Trădători ce-mi stau pe umeri lași ce-mi gângăvesc pre limbă pe care n-ai vrea să-i superi când lenea abia și-o plimbă Lași ce-mi gângăvesc pre limbă cum să-ncapă pe pământ tăcerea mereu și-o plimbă zău tâmpiții din cuvânt În van o Țepeș inimă albastră bați în piept ca-ntr-o fereastră Costel Zăgan, CEZEISME, 2008