reciclabil

nu știu nimic despre mine 
ochii caută trup și mâinile caută sens
atunci când modelează albastrul 
gândul transmite privirii un eres 
pipăit de mulțime 
rotunjit în minți iscusite 
trage după sine oglinda 
străinul scârbit 
sculptează lutul rămas 
după marea implozie 
atingem spărtura din zid 
cât de mult aer să fim? 
dacă ne respirăm existența?
copilul cu sapca întoarsă 
ne privește cum învârtim 
plictisiți 
pălăriile pe degete 
dinții se macină intre ei 
fără să lase urme de sânge 
decolorat înspre margini 
cerul se face sul 
reciclat 
naște o nouă copertă